Tot timpul încep cu primele şase. Şase ce? Cuvinte... Nu. Nu funcţionează, măcar, nici acea tastă care te face să te îndepărtezi de acel început prostesc. Acea parte când eşti în stare să spui cu ce te ocupi în acel moment, chiar dacă nimănui nu-i pasă, nici mie. De-aia, nimeni nu o să te citească. Nimănui nu-i pasă, nici mie, sunt prea mulţi, mulţi nebuni. Unul dintre ei e cel care se gândeşte în fiecare zi ce naiba să bage în gură. Şi bagă nimic, altul bagă un pic mai mult, celălalt un pic mai puţin. Nu-mi pasă.
Simţeam azi "nevoia de una", mă gândeam cum ar fi să încep să-mi poftesc poftele?! L-am întrebat, mi-a spus că e de-acord, doar că el nu vine cu mine şi că, combinaţiile ies mai bine când încerci să le rezolvi de unul singur. Am fost de-acord, nu puteam să zic nu, când ştiam că sunt în stare să mă îmbrac, să le întâlnesc şi să le vrăjesc atât de bine încât să le îndes într-o "pungă de nailon". L-a început, ca orice român sătul, nu-mi doream decât una, una şi bună, pe care eram conştient că aş fi savurat-o din plin, ca pe un pahar de vin. Din mai multe sărutări şi mai multe părţi am terminat-o pe prima. Dracu a ştiut că în 12 Noiembrie voi ajunge să savurez partea a patra. Bine, cu el se făcea a opt-a. Nu-mi pasă. (eu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu