Planuri, picioare scurte

      "...fiind fost iarnă, prima jumătate din a doua lună a fostului an, ultima fostă perioadă al anotimpului rece şi singura zi în care am purtat mănuşi foste negre, subţiri, mă afundam uşor spre locul unde am sărutat-o pentru primă oară în locul destinat amiciţiei, fostei amiciţii. Nu a fost chiar atât de simplu. Simţeam amorul din aer care plutea uşor în întreaga lume, cu acele inimi roşii, acei pluşi mari, acei trandafiri, cu acei ţepi care împungeau palmele multor masculi. Nu folosisem niciuna din aceste prostii, nu am fost împuns de nimic...

      Ne-a fost greu să alegem locul vederii noastre. Eram indecişi, confuzi, cuprinşi de emoţii. Încercam, uşor, să par bărbat, să-mi ascund mişcarea emoţională. Nu am reuşit, ea mă simţea, la fel cum o simţeam şi eu prin tăcerea acerbă pe care o "folosea". Am ales o stradă la întâmplare, un număr de casă la nimereală, data 14 Februarie, ora 18:39. Nu am mers cu mâinile goale, mănuşile îşi cunoşteau prea bine rolul. Aşa m-a lăsat maşina în regim de taxi, pe strada Sfântului Valentin, numărul 14, cu 7 minute mai devreme decât ora "oficială", timp pentru o ţigară, de aşteptare... A ajuns, bineînteles, cu 2 minute întârziere, nu m-a deranjat, nici primul minut care l-am pierdut, sărutând-o profund, după sărutul pe obraz. Era iubita mea, iar eu iubitul ei. Seara a continuat într-un mod bizar de frumos, un mod care nu poate fi descris aici... de aceea mă voi opri..."

      Posibil să nu se fi întâmplat acest lucru, posibil să nu fi avut mănuşi negre. Totuşi, aşa ar suna, parcă, un început perfect de Valentine's Day. O "sărbătoare" minoră pe care poţi să nu o pierzi anul acesta, ci doar să o amâni din motive perfect simple. Poţi să faci o rocadă cu ziua copilului, serbând-o pe 14 Februarie, iar pe 1 Iunie te întorci la Valentin. Din motive perfect simple...