Bărbatul care s-a îndrăgostit poate...

      Ai fost vreodată îndrăgostit, fără îndoială! Dacă nu, precis că vei fi cândva. Iubirea este la fel ca pojarul; toţi trebuie să trecem prin această experienţă. Şi tot ca în cazul pojarului, se face o singură dată. Nimănui nu trebuie să îi fie teamă că s-ar îndrăgosti şi a doua oară în viaţă. Bărbatul care s-a îndrăgostit o dată poate frecventa cele mai periculoase locuri şi poate apela la cele mai nesăbuite trucuri, cu cea mai perfectă nonşalanţă. El poate participa la un picnic în pădurile umbroase, poate rătăci pe cărările pline de frunze moarte şi poate sta pe un buştean acoperit de muşchi pentru a putea admira apusul de soare. Nu-i e teamă să intre într-o casă liniştită de la ţară mai mult decât i-ar fi să se ducă la clubul la care mergea de obicei. El se poate alătura unei petreceri în familie, pentru a coborî pe cursul unui râu. Şi poate chiar, pentru a strica o prietenie, să se aventureze chiar şi în ghiarele căsătoriei. El poate rezista la vârtejul ameţitor al unui încântător vals, după care se poate odihni în întunericul unei sere, fără să se aleagă din asta cu ceva mai durabil decât o răceală. El poate înfuria riscurile unei hoinăreli sub clar de lună în josul aleilor sau a unei plimbări cu barca, în amurgm prin stuful întunecat. El poate trece peste un pârleaz fără să păţească nimic, se poate căţăra prin hăţişul unui gard viu fără să se zgârie, şi poate coborî pe o pantă alunecoasă fără să cadă. Se poate uita în nişte ochi luminoşi ca soarele fără să ameţească, şi poate să asculte glasurile sirenelor, reuşind să navigheze fără a fi năucit de acestea. Şi mai poate strânge albe mâini în mâna sa, fără să simtă acea vrajă, ca un fel de fior electric, capabil să îl reţină în graţioasa strânsoare a acestora. (J.K.J)